Ma dusei, azi, pan' la farmacie ca sa cumpar aspirina- evident, motiv de ploaie rece si uda .
In farmacie, in fata mea, la rand, o duamna... ok... rectific, o baba
infoiata incepe sa discute cu farmacista: "Auziti?! Am vazut eu la
televizor ca face reclama la o crema
antirid. XYZYAYABAGB"... Poceste baba numele cremei, farmacista
intuieste, intr-un final, despre ce crema ar fi vorba si i-o prezinta
babei. "Vai, daaaa, asta e! Cat costa?", intreaba baba in extaz. "50 de
lei, veni, alunecos, raspunsul farmacistei." Pe baba o iau
transpiratiile, valeu ca ramane cu santurile pe fata, valeu ce face
ea... ca a vazut la televizor "ca cu crema asta" devine si virgina daca
vrea (n.r. :D). Farmacista, dorind sa-i vanda, totusi, ceva babei, ii
recomanda o crema din cosul cu reduceri. "Nu doriti sa incercati crema
asta eco-bio etc cu extract de alge? E antirid, de asemenea. Si costa 18
lei." Baba ia cutia respectiva din mana farmacistei, o analizeaza din
toate punctele cardinale, mimeaza o lectura si se declara nemultumita:
"Nuuu!!! "Ecob" nu-mi prieste cre'ca!", si pune cutia la locul ei in
cos, rotindu-se prin farmacie... ca poate, poate gaseste ceva "bun si
mai ieftin". Eu... cand pe'un picior, can' pe'altu'... ferm convinsa ca
mai am ceva de asteptat... indraznesc sa iau cutia abandonata din cos si
m-apuc sa citesc ingredientele, sa vaz sursa de "ecobio"- deh,
carcotasa din mine ... Can'
ce sa vezi? Se'ntoarce baba si hop- imi smulge produsul din mana:
"Las-o, las-o ca mie mi-a dat-o!" si-mi arunca o privire, incetosata
ce-i drept, dar acra! Pentru cateva secunde, raman blocata, dupa care
imi revin si reactionez:
"Crema asta are limita de varsta! Cred ca nu va mai incadrati..."...
"Oooo... impertinento!" Aha... zambesc ironic... Baba, rosu dungat;),
scoate portmoneu' si incepe sa numere: "Cat ati spus?", "18 lei",
"adica, 1800?!" "nu, 180 de lei vechi. Dar daca aveti card beneficiati
de o reducere". Pune baba cutia pe "tejghea"... "Da' da rezultate?!",
"pai, daca o utilizati in fiecare zi...", "aaa...da... eu ma spal pe
fata zilnic..."... "Pe bune?! Memoria te ajuta?'", completare a gandului
meu... La un moment dat, baba da sa renunte: "n-o iau ca n-am card".
Ridica privirea si "cioc-cioc" ochii mei zambesc... clipesc des si misc
degetele... si baba apuca iar cutia. Incepe iar sa scotoceasca dupa
portmoneu. Mie, deja, incepe sa-mi placa jocul!
"Va ajut eu sa va faceti card, daca doriti", intervine farmacista!
"Spuneti-mi, va rog, numele dumneavoastra, data si anul nasterii", "X,
Y, Z, an nastere 1929"... da fuq...?!?! Oh, da! Cu "Ecob" asta... o sa
ratati ca de 30, 1930... Bine ca ati pus mana pe ea!
Din capitolul "stiati ca"... eu nu functionez
in parametri normali de obicei, daramite dimineata. Iar cand situatia se
prezinta in jurul orei sase fara' (a.m.)... inca mi-s pe "no signal".
Cum s-a intamplat, bineinteles, si in aceasta dimineata
cand tot soarele de pe Mapamond imi lumina si incalzea creierul... pen'
ca mintea-mi era undeva in nori... Si simtindu-ma "io"... asa incinsa
la mansarda... am ales sa iau la purtat noile espadrile galbene ca
lamaia siciliana si-mbulinate c-un alb de "Ariel". Deh... ora 6.45...
Afara, cenusiu, eu galbena, la pas... Deh... ora 14.00... Afara, plouaaa
"maruntel", eu rosie, de nervi... dar (inca) galbena-n papuci! Si
'ntr-o atmosfera oranj de colorata privesc dincolo de geam. Griul parca
striveste asfaltul bolborosind in baltile largi. Las' ca nu-i bai! Si ce
daca n-am permis de conducere?! Merg inainte! "Pe jos"! Evident, cu
noile mele espadrile galbene! Inca!
