Noapte de cireșar...

Și... norii au început să se reverse... în cascade... asupra orașului... Afară ... negrul e spart, adeseori, de acele de foc... Tunetele accentuează ritmul alert al șipotului... Vântul?! Vântul împrăștie, furios, aroma furtunii... Un Bacău animat... într-o noapte de iunie...

Povestea noastră...

Cred că... stelele poveştilor de dragoste... nu pleacă nicioadată... doar se ascund, timide, undeva în galaxie, pentru a lăsa scrisul vieţii să-şi tipărească cursul...
Dar... într-o ZI, când FIRESCUL nu permite sclipiri de argint pe bleul infinit,,, ACEA POVESTE, ACEA DORINŢĂ vor răbufni, colorând în nuanţele iubirii... steaua ce ne- a fost dată!!!

Şi atunci... lumina zilei va fi croită din REGĂSIRE şi ÎMPLINIRE... ale inimilor noastre!!!

Buletin meteoro...mânesc

APRILIE. AFARĂ: plouăăă, tremuri de frig și vântul suflă cu toți "caii putere"... Altfel?! E PRIMĂVARĂ... în calendar...


Privesc pe fereastră și... gândesc cu voce tare:

Nici măcar dumneaei, "vremea frumoasă", nu mai "trage" spre țara noastră...


Și... adaug:


AȘA ȚARĂ, AȘA VREMURI, AȘA VREME!!!


Punct.

Dimineață de primăvară... udă

07.50, azi dimineață... Țârâitul telefonului sparge liniștea surdă. "Mey, urșilor, dormeați?! E opt fără zece!!!..."... Și.. m-am trezit. Brusc!... în genunchi, pe lângă pat... 'neața, Ioana!, mă ceartă un gând. Vocea din receptor continuă să răsune... dar: "Hai, pa!"... Și  închid, rapid, telefonul. Mițu doarme. Mă  apropii, îi sărut obrăjorii calzi, și încep să-i ciufulesc bălaiul. "Mami, mergem la grădi'?!..." Ochișorii prind culoare, albastrul mă  salută somnoros! "Da, Wawa, me'gem!"... "Da' a venit p'imăva'a afa'ă?!"... Ăăă... răspunde Ioana, dacă știi ce să mai spui ... Evit... O îmbrac, repejor și...
Afară plouă "des", vântul puternic se răzbună pe umbreluță, gradele Celsius sunt "rare"... Mițu, înfofolită din cap până-n picioare, de la cizmulițe până la fular, insistă: "Wawa, asta e p'imăva'a?!"... "Nu știu, Mițule, ce-o mai fi..."
"Da' ia'ba e "ve'de!!!...". Rotește cap'șorul, aruncă priviri curioase și: "Știu eu, Wawa!!! E p'imăva'ă... da' e udă!", și râsul cristalin sparge  șipotul ploii...

Punct.

Sunt sfărâmată în bucăți de tristețe, lacrimi, ură, iubire, dorințe, speranțe, tăcere, zbucium, credință... Gândurile vorbesc, muuult și multe, repede și neîncetat... dar eu sunt mută! S... D... U... nu pot... nu pot!!! Mi-e teamă de cuvinte, mi-e teamă că vor tulbura, iarăși, firescul! Mi-e teamă că vor devia , pentru a nu știu câta oară ceea ce, poate, ar fi trebuit să se întâmple de demult... Frumosul din noi, frumosul din iubirea noastră s-a consumat cu totul, atunci când, încă, credeam că putem să mergem mai departe... Și am continuat... Doar o fațadă veselă și colorată a sentimentelor... false... ne-a proiectat întregul... Însă... esența era, esența este goală...

Mălina Olinescu- Tango to Evora

Și totuși... există iubire...

Mărțișor....

Cine? Eu și soțul. Ce? Activități de "sâmbătă seara" Unde? În baie. Când? Aseară. De ce? Deoarece... Cum? Ooooh... Rapiiid...

Dimineață. Ies nerăbdătoare de sub duș... Păi DA! De o săptămână... mă trăsnii ideea și... acolo ramase... Oaaau!!! Da' cu ce chef a venit!!!
- Diseară avem o activitate comună, în baie, de mare angajament..., îi spun soțului... întâlnit în calea-mi spre cameră...
- ?!... îmi place cum sună... dar... n-am putea grăbi momentul?!", veni răspunsul dintr-o suflare...
- Nope... ce urmează să facem, de fapt, să-mi faci... e... nu știu... e... secret... deocamdată... Dar... să știi că decizia pe care am luat-o ... nu mai poate fi anulată. M-am hotărât și gata!
- Mey "fimeie".. mă pui pe gânduri... Dă-mi un indiciu, ceva... că mai e mult până diseară, rostește soțul dezorientat...
- Nuuu... nu... te rog... nu insista... E surpriză! Doar pregătește-te... eu am  încredere în tine și vreau ca rezultatul să fie pe măsură...
Deh... a urmat o zi plină... de întrebări, mesaje etc... Obositor, dom'le!!! Dar... n-am divulgat secretul... până... veni seara...
- Gata! Sunt pregătită!"...
Ușa băii s-a deschis rapid și...
- Ce, Doamne iartă-mă, vrei să fac cu asta ?"... Ah... nu... nu mă pricep... știi bine!!!, șopti soțul...
- Dar nu trebuie să te pricepi... trebuie să vrei... Eu... vreau... tu vrei, știi tu... Dacă nu, mi-l fac singură... și tot mi-l fac... Așa că...intri?! sau ?!... Și e ușor, de altfel... Eu am pregătit deja terenul, no?!
- Mey... nu știu... dacă nu-mi iese.. Dar știi ce?! Ok... fie cum spui tu... sunt alături de tine...da?!...
- Treci la treabă, te rooog!!!
După... 3 minute... juma' de treabă e rezolvată... dupa alte 3... sunt gata... WHAT?!?! Atât?!?!
Deschid ochii și-mi privesc soțul: "De ce taci? Cum e? Întorc capul... și...
- Mey!!!!! Bey... nu-i adevărat!!! Dacă nu stii ce-i ăla un breton... de ce te-ai mai băgat?! Hai mă'... ce, pana mea, mi-ai făcut!!!"...
Ce?!?!?! Juma' de față cu bretonul la nivelul dorit... juma'... cu un cm mai sus...
- Ți-am spus că nu mă pricep. Tu!!! nu și nu... că vrei... bla, bla, bla..., își susținea "nevinovăția", soțul...
- Mey... una e să nu te pricepi... și una să nu cunoști ce e ăla un breton!!! Căci asta reiese din ce mi-ai făcut!!! Mama ta a avut vreodată breton?! Să o întrebi dacă nu vrea să-i faci unul!!!
- Dar... poți să lansezi un nou stil, știi asta?!", încearcă soțul să relaxeze atmosfera...
Privesc, iarăși, în oglindă și... - mey... te costă o pereche de pantofi... dar d'ăia... adevăraaaații !!!...

În dimineața aceasta... parcă e mai bine... m-am obișnuit, oarecum, cu asimetria... Sincer... m-aș fi băgat aseară... să-l uniformizez... dar mi-a fost teamă... pentru că nici eu nu mă pricep... "la bretoane"...  și, siguuur, aș fi rămas fără "materie primă"... de la rădăcină... 
Plus că... dacă aș fi făcut asta... cum l-aș mai face pe soțul meu să  se "simtă", de fiecare dată când mă vede... că urmează să MERGEM... la shopping de "pantofi adevărați" și, fie vorba între noi, nu numai...

Bine ai venit primăvară!!!