Just me...

" She got both feet on the ground......... She got her head in the clouds..." ;)

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Într-o nu ştiu care seară... ;)




În cartier, la câteva blocuri distanţă, este o biserică impresionantă... clădire, aspect interior etc. Zilnic trec prin faţa ei... fie cu autobuzul, fie la pas... Deh... într-unul din momentele mele de înălţare spirituală... i-am păşit pragul. În holişor este amenajat un "chioşculeţ" de unde poţi cumpăra lumânări, iconiţe etc. Nenea care vinde... liniştit la locul de muncă. Intru, în biserica propriu-zisă, şi-mi văd de motivul pentru care mă aflam în acel loc, rugăciunea. După aproximativ 10 minute, momentul solemn ia sfârşit şi pornesc spre ieşire. Ajung iar în holişor... de acesta dată şi cu intenţia de a cumpăra câteva lumânări. Deh... ia-l pe nenea de unde nu-i... "Îl găsesc prin curte", îmi spun în gând şi păşesc spre ieşirea din biserică. Mai fac o cruce, mă mai închin o dată şi poc. Mai încerc o dată... şi, iarăşi, poc. Clanţa uşii cedează, în schimb, yala nicio şansă. Nu-mi vine să cred!!! Am rămas închisă în biserică... Primul gând?! "Ăăăă... Doamne, atât de păcătoasă să fiu încât să-mi petrec noaptea în biserică?", cu ochii aţintiţi la cupola pictată. Mai încerc, o dată, usa. Nicio şansă. Închid ochii şi fac stânga-mprejur. Din holişorul respectiv, lângă chioşculeţul cu pricina e amenajată o încăpere mică unde sunt depuşi cei trecuţi în nefiinţă. (capela e în construcţie). Dumnezeu mă veghea! Cămăruţa era goală!!! Altfel aş fi trecut decupând uşa bisericii, pe cuvânt!!! Încep să cotrobăiesc prin rucsac după telefon. De negăsit! Îmi vine să spun ceva... dar mă opresc la timp! Înalţ privirea şi dau din cap aprobând locul unde mă aflu. Găsesc telefonul, într-un sfârşit, în buzunarul gecii. Îl apelez pe Răţuchi... nu răspunde şi aud serviciul de mesagerie: "Dacă te întrebi de ce întârzii... sunt la biserică. Închisă. Postim deacu', clar!!!".... Închid şi mă uit pe pereţi după un nr. de telefon de-al unui preot din parohie. Nimic. Dincolo de uşă, normal că sunt notate. Îmi bag mâinile în buzunar şi mă sprijin cu spatele de uşă. Telefonul nu reacţionează... însă liniştea e pisată de vocile de-afară. O cheie rasucită în yală şi bună seara din partea mea.... şi tăiat respiraţie pentru nenea: "Dom'şoară (ehe!!!) da' ce căutaţi aici?!"... "Îs de la "camera ascunsă ", răspund zâmbind larg. Moşulică are haz şi pufneşte în râs. În spatele lui o doamnă, trecută de prima tinereţe, îl ia la zor: "Ai închis fata în biserică!!!!!, Noroc că te-am întâlnit şi întors din drum să-mi dai pentru candelă, nea'....!"... "Măi, măi... şi acu' vroiai să suni acasă? (privind la telefonul din mâna mea) Ce le spuneai? M-o închis moşu'..." şi zâmbetul lui cald m-a învăluit. "Să mai vii pe la noi, la biserică"... aud de pe treptele bisericii. Sună şi Răţuchi... "Sunt ok... Ajung imediat acasă"........ "Deci... s-a dus senzaţionalu' din ştire?! :))), şi râsul lui îmi umple timpanul.