Sunt sfărâmată în bucăți de tristețe, lacrimi, ură, iubire, dorințe, speranțe, tăcere, zbucium, credință... Gândurile vorbesc, muuult și multe, repede și neîncetat... dar eu sunt mută! S... D... U... nu pot... nu pot!!! Mi-e teamă de cuvinte, mi-e teamă că vor tulbura, iarăși, firescul! Mi-e teamă că vor devia , pentru a nu știu câta oară ceea ce, poate, ar fi trebuit să se întâmple de demult... Frumosul din noi, frumosul din iubirea noastră s-a consumat cu totul, atunci când, încă, credeam că putem să mergem mai departe... Și am continuat... Doar o fațadă veselă și colorată a sentimentelor... false... ne-a proiectat întregul... Însă... esența era, esența este goală...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu