Început de... 30...

Iată-mă-s...
Azi noapte, la 12.00, am bubuit dopul unei sticle “spumoase”… Şi… am plâns… am plâns (tre’ să recunosc) de teama lui 30… Zău aşa!!! Am băut licoarea rozalie… pâna la ultima picătură… timp în care, i-am ţinut soţului un discurs despre “durerea mea”… dar nu mai ştiu ce am debitat… Reţin că am încheiat speach-ul:… “gata nu mai ai soţie de 20 şi… acu’ ai “fimeie” de treij’ de ani…” … după care m-am lăţit (mă rog, mai mult îngustat…) pe pat şi… soooomn…
M-am trezit acu’ juma’ de oră… cu o durere teribilă de cap... E clar… nu mai ţin la beutură… (mama lor de 30…)
Lacrimile încă atârnă în colţul ochilor… (telenovelele m-aşteaptă… căci… se pare că acu’ am resurse )
M-am prezentat în faţa calendarului… Mda… e 16, azi… nu prea mai am scăpare... au început să ruleze…
Aud în spatele meu: “La mulţi ani, “fimeia” mea!” La mulţi ani, Wawa mea! Eşti tânălă şi la TLEIZECE ani!...
Închid ochii şi şoptesc: “Mulţumesc!”… Hai că începem să ne acomodăm… Oare?!